Acum doua decenii, o suta de dolari inseamna ceva, la niste amarati ca noi. Cine avea o mie, era socotit un om cu bani. Cine avea zece mii, putea incepe o afacere de proportii. Mai mult decat zece mii n-avea aproape nimeni, decat poate Gigi, cel cu oile, si Felix, cel cu tinicheaua de coada.
Am ajuns s-o vedem si pe asta: scade dolarul
Cu timpul, supraevaluarea dolarului a scazut, moneda noastra a inceput sa se alinieze la realitate si, dupa vreo zece ani, dolarul era schimbat la valoarea lui reala. Totusi, inca il mai priveam ca pe o icoana, iar respectul pentru dolari nu cunostea limite. Imobilele, terenurile, imprumuturile, toate se negociau in USD.
Deodata, o eclipsa inexplicabila a aruncat penumbra peste regele valutelor, iar afcerile au inceput sa fie negociate in marci germane. N-a durat mult: pana a aparut euro. De atunci, dolarul se tot depreciaza, incet dar sigur, dupa o curba de tip "fierastrau" - respectiv mici fluctuatii in cadrul unui trend general de scadere.
In zece ani, tinand seama si de rata inflatiilor, moneda americana a scazut cu un sfert, in raport cu alte devize. Nici noul deceniu, recent inceput, nu se desminte: in primele luni, dolarul a mai pierdut 5%.
Varianta pesimista
Un articol semnat de Barry Eichengreen, de la Universitatea din California, Berkeley, si publicat pe portalul Project-Syndicate, pune situatia pe seama ratelor dobanzii Fed scazute aproape la zero.
Este evident ca asemenea situatie determina investitorii sa evite dolarul, achizitionand alte devize, cu randamente mai ridicate.
Criticii acuza banca centrala a Statelor Unite ca fiind responsabila de erodarea dolarului si, prin aceasta, de scaderea puterii de cumparare a americnailor.
Pesimisiti vorbesc chiar de incapacitatea bancii centrale de a mai stapani sistemul financ
