Partidul Justiţiei şi Dezvoltării al premierului Recep Tayyip Erdogan a obţinut o victorie zdrobitoare la alegerile de duminică din Turcia, asigurându-şi a treia legislatură consecutivă. AKP nu a obţinut totuşi majoritatea calificată (367) pe care o spera, pentru a putea modifica, fără referendum, Constituţia moştenită de la militari, după puciul din 1980.
Aderarea la UE, process inceput de Turcia cu patru decenii in urma, nu a mai fost o tema de campanie, politicieni considerand ca acum UE are nevoie mai mare de Turcia, economia si pozitia sa geostrategica, decat viceversa.
"Astăzi, încă o dată democraţia, voinţa naţională au câştigat. Au câştigat şi Gaza, Palestina şi Ierusalimul", a declarat Erdogan, însoţit de soţia sa, Emine care purta vălul islamic. Este detaliul care releva polarizarea societăţii şi politicii turce şi explică aprehensiunile occidentale în faţa acestei victorii.
Nouă dintre deputaţii aleşi se află acum în închisoare. Trei dintre ei, aleşi pe listele naţionaliştilor şi ale Partidului Popular Republican, principala forţă de opoziţie, au fost implicaţi în presupuse comploturi pentru o lovitură de stat. Ceilalţi şase sunt reprezentanţi ai kurzilor.
Capitalism şi Islam
Turcia este cel mai bun exemplu al capitalismului islamic, o ţară care a cunoscut boom-ul economic sub conducerea unui partid liberal sub acest aspect, însă foarte conservator în planul religiei, învăţământului şi cutumelor.
În 2002, la venirea la putere a premierului Erdogan, PIB-ul pe cap de locuitor în Turcia condusă de partidele seculare era de 3000 de dolari. Acum este de 10.000 de dolari. Nicio ţară europeană nu a traversat criza economică atât de bine. The Economist boteza Turcia drept China Europei. Nu au existat falimente bancare, finanţele publice funcţionează bine, şomajul a scăzut de la vârful de 15% la 10%, iar dinamica economică din Ist
