Romania este tara unde nimic nu se termina niciodata. Cu o asemenea trasatura definitorie, e de-a dreptul uimitor ca am reusit totusi sa pastram o oarecare coerenta la nivel politic necesara aderarii in Uniunea Europeana si in NATO. Dar aici clasa politica a respectat mai degraba o vointa populara covarsitoare, iar bunavointa tarilor vestice a consfintit o realitate care nu exista si nu va exista curand.
Dupa implinirea acestor doua obiective - rezultat al unei colaborari inconstiente si fortate intre partidele politice - agenda publica politica a ramas fara prioritati. Marile teme ale modernizarii si reformarii Romaniei au fost asumate de Traian Basescu si de catre PDL. Dintre toate promisiunile electorale, descentralizarea, debirocratizarea si modernizarea Romaniei au fost alese drept noile teme ale prezentului de catre Traian Basescu si PDL.
Ca si cum criza economica ar fi fost rezolvata definitiv, ca si cum toate celelalte probleme mari ale Romaniei - coruptia, depolitizarea institutiilor statului, curatenia din vami si aderarea in spatiul Schengen - ar fi fost toate duse la bun sfarsit, a devenit acum, brusc, o urgenta regionalizarea Romaniei. Traian Basescu a scos aceasta noua jucarie intr-o seara din buzunar, i-a aratat-o lui Emil Boc, iar premierul a venit a doua zi dimineata si a prezentat-o poporului.
Nimeni nu s-a intrebat daca aceasta regionalizare - comasarea judetelor in opt mari regiuni - nu inseamna, in realitate, o si mai mare centralizare. Ironica posibilitate, din moment ce descentralizarea a fost si a ramas inca una dintre temele majore de campanie politica a presedintelui. Ca PDL nu prea intelege ce se intampla in realitate, ca Emil Boc nu stie de ce, de unde si cand va pune in practica regionalizarea Romaniei nici macar nu mai conteaza.
Nici premierul si nici presedintele nu au prezentat informatii