Alianţa Nord-Atlantică şi-a intensificat bombardamentele în capitala libiană Tripoli în încercarea de a pune capăt conflictului şi de a distruge forţele lui Muammar Gaddafi.
Un înalt oficial NATO afirma săptămâna trecută, pentru CNN, că Gaddafi a fost un "obiectiv legitim" în campania de bombardare, dar a refuzat să să spună dacă a devenit o miză în mod deliberat.
Este legal să se încerce în mod deliberat uciderea liderului unui stat suveran, este o întrebare la care a încercat să răspundă Foreign Policy într-o analiză dedicată conflictului din Libia.
Publicaţia afirmă din start că legea este vagă, adăugând însă că nu este chiar în interesul preşedinţilor şi primilor-miniştrii să facă din uciderea unui lider politic o practică comună.
Prin Convenţia de la Haga din 1907 cu privire la legile de război se interzice asasinatul. Convenţia interzice semnatarilor să încerce să "ucidă sau să rănească indivizii aparţinând unei naţiuni sau armate ostile". Trădarea este un lucru destul de greu de dovedit în instanţă şi nu s-ar putea aplica în această situaţie, afirmă publicaţia, adăugând că Gaddafi a primit multiple avertismente şi mesaje clare că NATO şi Naţiunile Unite îl vor plecat de la putere.
Mai mult, rezoluţia 1973 a Consiliului de Securitate al ONU, dată în februarie 2001 şi care autorizează intervenţia în Libia, permite statelor membre ONU să "ia toate măsurile necesare... să protejeze civilii şi pe cei din zonele aflate sub ameninţarea" regimului dictatorial al lui Muammar Gaddafi.
În timp ce forţele coaliţiei nu l-au declarat pe Gaddafi oficial ţintă, ca parte a acestor măsuri, i-au dat de înţeles că siguranţa sa personală nu este luată în considerare, mai scrie Foreign Policy. Ministrul britanic al Apărării, Liam Fox, a afirmat că "este o diferenţă între cineva care devine o ţintă legitimă şi dacă se mer
