Un scriitor francez observa ca, atunci cand casatoria este un amuzament, divortul devine o simpla distractie. Cert este ca, in societatile unde s-a interzis divortul, viata a devenit un chin, dar nici acolo unde nu s-a interzis n-as zice ca bantuie fericirea.
Cert este ca, desi divorturle cam seamana unele cu altele, fiecare participant la eveniment are propria sa interpretare, propria sa arma de aparare si respectiv de acuzare.
Citez cateva, unele extrase din portalul elvetian divorce.ch, care s-a aratat preocupat de problema.
1. "Divortul sanctioneaza totdeauna un esec". Ma indoiesc. Statistica spune ca, cel putin in Elvetia, doua din casatoriile incheiate se termina cu un divort. Inseamna oare tot atatea esecuri, sau simple experiente, in care partenerii se tatoneaza ca sa afle ce este o casatorie si ce a fost ea, atunci cand nu mai este?
2. "Am ajuns la divort, intrucat nici asistentul marital la care ne-am adresat, nici mediatorul nu ne-au gasit alta solutie". Curioasa explicatie. Sotii divorteaza, pentru motivul ca niste necunoscuti nu i-au impacat, dupa ce si-au incasat onorariile. Ciudat.
3. Divortul de maniera "nu ne mai iubim" lasa de inteles ca partenerii nici nu s-au iubit vreodata. Poate s-au placut, poate nici atat. Atunci, de ce s-au casatorit? Exista multe motive: din interes, pentru a castiga la nunta cu dar, pentru ca s-a oferit cineva sa le fie nas, poate din joaca. Divortul, insa, trebuie rezolvat urgent, pana nu apare, in public, adulterul.
4. "Ne-am fi despartit mai demult, dar n-am putut din cauza copiilor". Ce fals: pana acum n-au putut, iar acum pot? Pana acum, s-au gandit ca e mai bine pentru copii sa-si vada parintii certandu-se, iar acuma gandesc ca e mai educativ sa nu-i vada deloc. Sau numai pe cate unul, cu randul. Noroc de bunici!
5. "Strigatele, tipete
