Am luat legătura cu Romsilva, singura instituţie de stat care administrează fonduri de vânătoare în majoritatea judeţelor din ţară. Am ales la întâmplare judeţul Argeş, care anul trecut a primit aprobarea ICAS să împuşte 23 de urşi. Pentru această zonă, Romsilva avea dreptul să recolteze 12 animale pe baza a şase reclamaţii de daune trimise de primăriile locale şi semnate de primari.
“Nu am semnat niciodată aşa ceva. Nu am mai avut probleme cu urşii în ultimii zece ani”, spune Ion Năftănilă, primarul din Albeştii de Muscel, când i-am spus că semnătura lui apare pe unul dintre documentele deţinute de Romsilva.
Am vorbit apoi cu Eugeniu Pătru, primarul din Pietroşani, a cărui plângere există de asemenea în dosarul Romsilva. “Am făcut o reclamaţie în vara anului 2009. Nu am mai trimis nimic de atunci, deoarece nu au mai existat probleme”, spune el.
Ceilalţi trei primari cu care am discutat au recunoscut că au avut unele incidente cu urşii în satele de care se ocupă şi că au trimis sesizări către Romsilva în acest sens.
Cum sondajul meu referitor la reclamaţiile legate de daune a scos la iveală nereguli clare, ce măsuri ia ICAS pentru a verifica veridicitatea rapoartelor primite de la administratorii fondurilor de vânătoare? “Verificăm maximum 20% din dosarele pe care le primim. Adevărul informaţiilor incluse este responsabilitatea celor care le trimit”, spune Ovidiu Ionescu, şeful ICAS şi preşedintele asociaţiei de vânătoare din Braşov, care anul aceasta a primit o cotă de 12 urşi, cea mai mare din judeţ.
Ionescu afirmă că poziţia sa în cadrul asociaţiei din Braşov nu-i compromite munca pe care o face la ICAS. “Dacă aş fi fost implicat în numărarea urşilor în cadrul organizaţiei mele, aş fi avut un conflict de interese. Dar din moment ce nu iau parte la acest proces, nu este nicio problema”.
Ce proceduri există, aşadar, pentru a
