Pe vremuri era Ion Iliescu. Era chiar şi în vremurile în care nu mai era preşedinte la PSD, ci ditamai şef de stat. E de înţeles însă, de prima dragoste te desparţi mai greu. După aia a apărut Adrian Năstase. Şi vreme de câţiva ani buni nimeni nu l-a dat jos. Era prin anii 2000-2004, când în presa locală dintr-o conferinţă de presă unii jurnalişti reuşeau să scoată şi şapte ştiri. Am spus, ştiri? Pardon, omagii. Partidul şi dumnezeii lor pe pâmântul sibian controlau aproape tot. Dar două –trei înţepături la adresa lor tot treceau în pagina de ziar.

Geoană nu îmi mai amintesc dacă a ajuns să ocupe locul de cinste. Oricum şi dacă ar fi făcut-o sunt convins că în noaptea fatală din 2009, multor pesedişti sibieni le-ar fi fi venit să spargă vitrina propriului sediu şi să-l facă bucăţi. Pe tablou, pe om, pe oricine.

La vremuri noi, obiceiuri vechi. În PSD continuă modă tablourilor conducătorului iubit. Ieri, Iliescu, astăzi Victor Ponta. Dacă nu mă credeţi, atunci când treceţi pe lângă sediul din apropierea Parcului Astra, aruncaţi o privire în vitrina social-democrată.

Săptămâna trecută, Victor Ponta a declarat la REALITATEA.NET LIVE că va cere să-i fie scoasă fotografia din geam. Doar foştii preşedinţi ai partidului au dreptul să aibă tablouri în sediile de partid, a spus Ponta.

Fotografiile din vitrină se pot scoate în doi timpi şi trei mişcări. Mecanismele de servilism şi de omagiere a conducătorului iubit se înlocuiesc mai greu. Dacă treceţi cumva prin Sibiu, daţi-mi de ştire dacă s-a eliberat locul. Ar fi şi ăsta un semn, o confirmare, că ceva-ceva se mişcă.

Pe vremuri era Ion Iliescu. Era chiar şi în vremurile în care nu mai era preşedinte la PSD, ci ditamai şef de stat. E de înţeles însă, de prima dragoste te desparţi mai greu. După aia a apărut Adrian Năstase. Şi vreme de câţiva ani buni nimeni nu l-a dat jos. Era prin anii 2