Persoanele care se rănesc singure încearcă, în general, să-şi alunge suferinţele sufleteşti prin durere fizică, dar există şi un număr mare de tineri care recurg la acest gest doar din teribilism. Automutilarea este o problemă întâlnită mai ales la adolescenţi, spun psihiatrii. Mulţi dintre cei care se rănesc cu bună-ştiinţă îşi regretă faptele şi evită să-şi arate cicatricele.
De cele mai multe ori, oamenii care se automutilează o fac pentru a scăpa de emoţiile negative, arată majoritatea studiilor. Psihiatrul Florin Tudose spune că automutilarea este o practică mai des întâlnită la adolescenţi şi, mai ales, la cei teribilişti. Cu acest fenomen se confruntă şi specialiştii în psihiatrie din alte ţări, unii făcând cercetări susţinute privind cauzele acestor gesturi extreme.
Cercetătorul Edward Selby, membru al Institutului Naţional de Sănătate Mintală din Statele Unite ale Americii, atrage atenţia asupra faptului că automutilarea este o problemă şi în SUA în articolul său, „Tăieturi pentru a scăpa de durerea emoţională?", publicat în revista Psihology Today. „Oricât de ciudat ar putea părea pentru unii dintre noi, automutilarea fără intenţia de sinucidere, cum ar fi tăierea, arderea sau zgârierea adâncă, este o problemă majoră şi des întâlnită, mai ales la adolescenţi", spune specialistul. În general, cei care se automutilează regretă ulterior ceea ce au făcut.
„Un fel de puşcărie în aer liber"
În acest tipar se înscrie şi Gabi, un bărbat originar din Călăraşi, în vârstă de 30 de ani, poreclit de apropiaţi Nepotu'. Are braţele, antebraţele şi abdomenul brăzdate de cicatrice pe care şi le-a făcut chiar el în urmă cu peste 10 ani. „Acum, când mă uit la mâinile mele, îmi cam pare rău, dar nu mai am ce să fac. Am început să mă tai pe mâini de pe la 13 ani şi ultima oară când am făcut-o cred că aveam vreo 20 de ani", spune el. @N_
