Mijloacele de transport in comun si strazile din Bucuresti sunt pline de oameni care-ti fac parul maciuca, de oameni care te determina sa-ti acoperi mai bine buzunarul ori sa-ti tii mai strans copilul de mana.
Cersetorii fac si ei parte din peisajul cotidian al Capitalei. Majoritatea foloseste aceeasi reteta: haine ponosite, catrene lacrimogene, invariabilul "sa va ajute Dumnezeu" si, eventual, un fals handicap care-ar trebui sa impresioneze, chipurile, printr-un bandaj.
De cele mai multe ori, acestia sunt ocoliti de bucuresteni. Dar cum "mana-ntinsa, care nu spune nicio poveste, nu primeste nimic", cersetorii autohtoni au invatat poezii, au pus un pahar de carton in fata unui instrument muzical si-au dat discursurile siropoase pe pancarte haioase. Fara prea mult succes, as spune, daca ei n-ar castiga, in fiecare zi, cam cat face-o bursa studenteasca.
Cersetorie camuflata
La Unirii, in fiecare dupa-amiaza dau de acelasi barbat trecut putin peste 40 de ani. E imbracat in costum si cara dupa el o servieta neagra, cu catarame ruginite. Abordeaza trecatorii dupa-un criteriu doar de el stiut. Replica e mereu aceeasi: tocmai s-a externat, trebuie sa ajunga la Pitesti si mai are nevoie de patru lei pentru bilet. "Calatorului nu-i sade bine cu mersul pe jos", spune el.
In Gara de Nord, unde discursul de genul asta e deja un laitmotiv, rugamintile barbatului nu ar sensibiliza pe nimeni. Dar zona centrala, costumul, servieta si vocabularul bine dezvoltat ii dau credibilitate barbatului. In prima zi. Dar dupa ce-a folosit acelasi siretlic, timp de cateva luni la rand, barbatul a devenit deja un cunoscut al bucurestenilor, care trec nepasatori pe langa el.
Baba si berea
Campusul studentesc este, insa, un loc in care nu te-ai astepta sa intalnesti astfel de personaje pestrite. Dupa "cutu-cutu, nu ma
