Piaţa Mare din Sibiu în timpul Festivalului

Sunt convinsă că Sibiul a devenit Capitală Culturală Europeană în 2007 şi datorită Festivalului Internaţional de la Sibiu, aflat anul acesta la a XVIII-a ediţie. Dar prin acest Festival, al treilea ca anvergură, amploare şi semnificaţie, în lume, oraşul cu ziduri medievale ce ne priveşte cu atâtea perechi de ochi din acoperişurile sale este o capitală culturală a lumii sau a acestui pestriţ şi multicultural Sat Global care adună şi revarsă multiculturalitatea universală precum iarmarocul oamenii, teatrul popular, Roata cea Mare, tarafurile, prestidigitaţia şi tot ce e de vândut şi cumpărat la vedere. Fără Constantin Chiriac, managerul şi magicianul acestui Festival care adună public din toată lumea, precum Carnavalul din Rio, nu s-ar fi ajuns la un asemenea Turn al lui Babel, capabil să alăture toate limbile şi limbajele artei spectacolului în lume. În vreme ce vocile apocalipsei proclamă derizoriul şi moartea culturii, pe post de ţuţeri şi ursitoare în şomaj, cei ce au forţa de a transforma utopii gigante şi proiecte SF în realitate, ca directorul Teatrului "Radu Stanca" din Sibiu, creează o fascinantă Arcă a lui Noe, în lumea teatrului mondial, urcând pe puntea ei, excepţionala familie a teatrului sibian dimpreună cu toate speciile de teatru de pe meridianele lumii.

Sibiul s-a luminat a giorno

Recitiţi pasajul cu povestea lui Noe din cartea lui Moise, aflată în "Geneza", şi veţi vedea că nu fabulez. La Sibiu, în timpul Festivalului Internaţional de Teatru, sentimentul acesta de a face teatru creând familii şi aducând pe scenă/puntea corabiei teatrale perechi şi echipe creatoare e un fapt de domeniul evidenţei. După ce petreci timpul miraculos al festivalului, alergând cu sufletul la gură să prinzi atâtea spectacole-eveniment, montări intrate la secţiunea Patrimoniu, spectacole de stradă şi companii de