Criza economică şi financiară prin care a trecut lumea occidentală în ultimii trei ani, şi în special problemele recente de pe pieţele datoriilor suverane din zona euro, generează noi temeri privitoare la activitatea economică subterană din Europa.
Muncitorii la negru nu plătesc taxe, reducând veniturile guvernelor şi sporind deficitele bugetare, ceea ce ar putea genera necesitatea unor taxe mai mari, care la rândul lor ar atrage mai mulţi oameni către economia neagră, scrie Financial Times.
Spania ilustrează complexitatea acestui fenomen. Economia neagră a ţării este echivalentă cu 19,2% din PIB-ul oficial. Cel mai ridicat procent se înregistrează în cazul Bulgariei, cu 32,6%, urmată de România cu puţin sub 30%, iar cel mai scăzut în cel al Elveţiei, cu 8,1%.
Activitatea clandestină ajută la explicarea unuia dintre cele mai mari mistere economice ale societăţii spaniole moderne: o rată oficială a şomajului extraordinar de mare fără protestele sociale pe care le-ar genera în mod normal o astfel de problemă.
Este un "secret" deschis faptul că rata şomajului, dublul mediei europene, este o ficţiune. Sute de mii de spanioli cer ajutor de şomaj deşi lucrează; milioane de oameni nu sunt înregistraţi ca având un loc de muncă, ceea ce înseamnă că nici ei, nici angajatorii lor nu plătesc contribuţii sociale.
Autorităţile spaniole ar dori o reducere dramatică a şomajului, însă miniştrii ezită să facă acest lucru condamnându-i în mod deschis pe cei care lucrează la negru sau caracterizându-şi propriile date statistice drept eronate.
În schimb, guvernul a lansat o campanie împotriva economiei negre. Potrivit secretarului de stat pentru ocuparea forţei de muncă Mari Luz Rodriguez, guvernul a asigurat ajutor în valoare de peste 113 de miliarde de euro pentru şomeri din 2007.
Potrivit lui Ignacio Mauleon, profesor de economie în
