Bătrânul spune că un pantof lucrat de mână, zile şi nopţi, are în el ceva din sufletul celui care l-a făcut. Altfel îl încalţi şi altfel îl porţi când ştii că pe fiecare bucăţică de piele au trecut mâinile meşterului, că fiecare cusătură i-a mai luat ceva din vedere, că o picătură din sângele lui, când s-a înţepat cu sula, a rămas pe talpă, sau o broboană de sudoare, când ştii că sfoara fină care desenează flori pe carâmbi a fost umezită cu limba, când vii acasă la cizmar şi primeşti încălţările din mâinile lui, cu grijă şi cu bucurie, cum primeşti copilul de la moaşă. Cizmarul îţi ia măsura cu creionul şi îţi tocmeşte pantoful după piciorul tău, mai mare sau mic, mai strâmb sau normal. Cizmarul bun nu-ţi încalţă piciorul, ci îi adaugă ceva. Nici o pereche de pantofi făcuţi de un cizmar nu seamănă una cu alta, chiar dacă au fost lucrate după acelaşi tipar. Nu e ca şi când apeşi pe un buton şi la capătul liniei de producţie ies o sută sau o mie de pantofi absolut identici, nu e ca atunci când iei încălţămintea din raftul magazinului.

Petru Calancea a creat vreo trei sute de modele de încălţăminte, mai multe decât au azi în portofoliu unele fabrici din Vicov. Când se uita la faţa omului ştia ce-i trebuie, ce i se potriveşte. Pentru oamenii deosebiţi făcea modele deosebite. Îi veneau în cap fără nicio sforţare, parcă le visa, şi le desena pe carton. Apoi lua pielea şi o decupa cu foarfecul după tipar. În două-trei zile, muncind zi şi noapte, dădea gata o pereche de încălţări. Toate modelele create de el le păstrează în pod. Nu trebuie decât să pipăie cartoanele, unele mâncate de cari, şi poate să spună ce model este, când şi pentru cine l-a făcut, chiar dacă în cincizeci de ani de cizmărie a tocmit mii de perechi de încălţăminte de toate felurile. Nu dovedea el să lucreze câte comenzi avea. "Veneau la mine şefi de la partid, de la ceapeu, miliţieni, jude