Relatiile Uniunii Europene cu Turcia ar trebui resetate, in conditiile in care rolul acesteia din urma in politica europeana devine neasteptat de important pentru intreaga regiune, sustine fostul secretar general al Natiunilor Unite, Xavier Solana.
Daca, pana acum, primirea Turciei in Uniune a fost conditionata de factori conjuncturali, schimbarile rapide survenite pe harta lumii, mai ales in zona islamica, pun faptele intr-o optica noua, scrie Solana, intr-un articol publicat in
Project Sindycate.
Lumea e in schimbare
Cu doar cateva luni in urma, Osmna bin Laden era in viata, Hosni Mubarak era stapan ferm pe Egipt, iar Zine el-Abidine Ben Ali conducea Tunisia cu o mana de fier.
Astazi, intreaga regiune clocoteste. In Libia continua batalia, Siria, Yemenul, Bahreinul sunt intr-o evolutie imprevizibila.
Ar fi o greseala ca Europa sa ramana in expectativa in fata a ceea ce numim Primavara Araba, iar Turcia reprezinta singura veriga de contact intre doua lumi situate pe paliere atat de diferite.
Pentru Europa, avantajele accesului Turciei in spatiul sau ar trebui sa fie nu numai evidenta, dar si singura sansa pentru a nu risca o nemeritata izolare.
Momentul este favorabil pe de o parte prin realegerea lui Recep Tayyip Erdogan ca premier al Turciei, pe de alta parte prin preluarea, in scurt timp, a presedintiei europene de catre Polonia, o tara care n-ar avea motive sa se opuna proiectului.
Turcia, un rezervor de forta de munca
Dar, cand vorbim despre reluarea negocierilor de aderare a Turciei la UE, n-ar trebui sa privim evenimentul numai in lumina acelei Primaveri Arabe, la care asistam.
Principalelor obiectii la proiect le vom raspunde ca Europa este, prin definitie, un spatiu foarte diversificat sub aspect cultural si, daca vrea sa fie in viitor
