Minte sănătoasă, în corp sănătos, nu-i aşa? Nimeni nu poate pune la îndoială însemnătatea cuvintelor dovedită, de altfel, de cercetători din toate colţurile lumii. Fie că vorbim de fotbal, tenis, înot, balet sau arte marţiale, sportul este binevenit de la faşă la barbă albă, cum s-ar zice… Ce se întâmplă însă când orientarea sportivă se face în lipsa discernământului copilului şi, cu atât mai grav, al părintelui?
Zilele trecute citeam în presă că, într-un oraş din Marea Britanie, fetiţe de până în 7 ani sunt iniţiate în tainele dansului. La bară!
Întreaga afacere este legală, orele de dans desfăşurându-se într-un studio profesionist, cu acordul părinţilor. Până în prezent, cursurile se bucură de prezenţa a şapte fetiţe, cu vârste cuprinse între 3 şi 7 ani.
În ciuda adversităţii cu care au fost primite de mai multe asociaţii pentru drepturile copiilor sau de psihologi, cei mai mulţi semnalând atât lipsa moralei instructoarei care susţine, senină, că dansul lasciv le ajută pe fetiţe să-şi sporească încrederea în sine şi să se menţină în formă, cât şi inconştienţa părinţilor care încurajează această formă de educaţie, cursurile sunt la mare căutare.
Şi, ca orice afacere care se respectă, studioul de dans promovează, printre altele, cursuri pentru femei care vor să se simtă sexy şi relaxate.
Pentru 5 lire pe oră, cât este tariful, fetiţele învaţă o sumedenie de mişcări mai mult sau mai puţin sănătoase.
Nu pot să nu mă întreb, gândind la nepriceperea părinţilor care încurajează astfel de practici, oare cât de mult le va folosi copilelor acest gen de disciplină, pe viitor? Ce vor transmite prin mişcările lascive care, mai devreme sau mai târziu, le vor intra în sânge? Cum vor para mesajele sexuale pe care le vor transmite involuntar celor cu care, inevitabil, vor intra în contact? Şi ce viitor le oferă mamele care încurajează astfel de pr
