Deborah Voigt în rolul Brunnhilde
Distribuţie de aur, dar rezerve faţă de punerea în scenă. Anunţarea spectacolului cu "Walkiria", la "Metropolitan Opera" din New York, pe care bucureştenii şi timişorenii l-au putut vedea în transmisia în direct prin satelit, la închiderea stagiunii, a stârnit entuziasmul tuturor iubitorilor de operă, nu numai al celor îndrăgostiţi de muzica lui Wagner.
Această cea mai complicată şi mai provocatoare producţie realizată vreodată pe scena de la Met, după afirmaţia directorul general al Operei "Metropolitan", Peter Gelb, a avut nevoie de trei ani pentru punerea în scenă. După aproape 20 de ani, magicianul Robert Lepage, cum este numit regizorul canadian, cunoscut pentru producţiile sale de operă, teatru şi film, a revenit la Met, cu o montare într-un decor extrem de sofisticat, cântărind 45 de tone, cel mai scump din istoria instituţiei, pentru că a trebuit să fie consolidată şi scena: „Producţia de faţă a fost puternic influenţată de Islanda, un tărâm al focului şi al gheţii, unde se petrec fenomene ciudate, parcă desprinse de pe o altă planetă, un loc în care eşti conectat la forţele invizibile ale Terrei, un loc în care natura îţi vorbeşte, astfel încât îţi dă o mulţime de idei regizorale pentru imagine, decoruri, muzică, efecte audio", explica Robert Lepage. Elemente hi-tech, decoruri ce-şi schimbă geometria în funcţie de sunetele de pe scenă sau de mişcările artiştilor, comandate de peste 20 de computere, tunuri video proiectând imagini digitale sunt componentele punerii în scenă care obligă cântăreţii la situaţii inedite.
Scenă din actul III al operei Walkiria
Distribuţia spectacolului a fost una "stelară", cum a catalogat-o presa americană. După Covent Garden, uriaşul bas-bariton Bryn Terfel s-a impus cu un Wotan intens, nuanţat şi stilat, mai curând uman decât majestuos, favorizând contradicţiile person