Cu siguranta ca reorganizarea adiministrativ teritoriala a Romaniei ar fi trebuit sa fie rezultatul unui indelungat proces de chibzuire si dezbatere publica, bazate pe diferite scenarii, simulari si studii.
Dar asa ceva ar fi presupus o autentica vointa politica in sensul modernizarii tarii, al combaterii coruptiei si al disparitiei daunatoarei specii a baronului local. Ceea ce, in mod evident, nu avem.
Influenta baronetului este atat de mare, iar coruptia atat de extinsa si grava, incat reorganizarea trecuta printr-un astfel de proces firesc ori ar fi una de forma, ori ar fi asasinata pe parcurs. Sigura modalitate prin care un proiect radical anticoruptie, antibirocratie si antibaronet sa devina fapt implinit este calea riscanta a unui razboi fulger, adica exact ceea ce incearca acum Traian Basescu - o asumare de raspundere rapida, inainte ca jupanii din toate partidele sa aiba timp sa-si undeasca fortele si strategiile.
Riscul e dublu. E de-o parte, tot ceea ce se face rapid, pe genunchi, fara dezbatere serioasa, este cel mai adesea minat de erori a caror corectare necesita ulterior tot felul de ajustari. Si avem multe exemple in acest sens, incepand cu Legea salarizarii bugetarilor care nici astazi nu este cu adevarat functionala cu toate ca este foarte necesara.
Al doilea risc este cel politic. Caci de aceasta data guvernul si-ar pune cu adevarat mandatul pe masa, iar greii Coalitiei, amenintati in cele mai mari interese ale lor, ar putea tranti Executivul fara cea mai mica remuscare. Sa nu uitam ca parlamentarii sunt cu mult mai apropiati de baronii de care tin colegiile lor, decat de conducerea centrala a partidului. De cate ori interesul baronetului a intrat in conflict cu indicatia lui Emil Boc sau a presedintelui Basescu, cei doi au pierdut. Deja Radu F. Alexandru da asigurari pe la televizoare ca proiectul PDL
