Romanul „Cele o sută douăzeci de zile ale Sodomei“, de Marchizul de Sade, care apare în colecţia „101 cărţi de citit într-o viaţă“, va fi distribuit mâine împreună cu ziarul, la preţul de 12,99 lei. Capodopera „divinului marchiz“ a fost ecranizată de marele cineast italian Pier Paolo Pasolini, în ultimul său film, „Salò“ (1975).
Editura Adevărul face săptămâna viitoare o mişcare îndrăzneaţă, sfidând gustul comun şi publicând, în colaborare cu Editura Trei, romanul Marchizului de Sade „Cele o sută douăzeci de zile ale Sodomei sau Şcoala libertinajului", în traducerea Tristanei Ir. Volumul va fi distribuit împreună cu ziarul „Adevărul", în cadrul colecţiei „101 cărţi de citit într-o viaţă", la preţul de 12,99 lei.
Nu există scriitor mai „sulfuros" decât Donatien
Alphonse François, Marchiz de Sade (1740-1814), care să fi fost acceptat totuşi de canonul literar modern şi încă de cel al unei literaturi extrem de pretenţioase, cum este cea franceză. „Meritul" le aparţine în exclusivitate suprarealiştilor francezi interbelici, care l-au redescoperit şi scos din uitare pe bizarul scriitor, privit în timpul vieţii ca un „monstru" şi tratat ca atare, şi-au făcut din el un „idol", alături de încă doi autori, Contele de Lautréamont şi Arthur Rimbaud.
Un pornograf cum nu e altul
Suprarealiştii şi exegeţii sadieni care le-au urmat au ştiut să pună accentul corect: Marchizul nu este un pornograf oarecare, cum au fost mulţi de-a lungul timpurilor, ci este un mare filosof al neantului, un „apostol" al nihilismului (ipostază expusă cel mai clar în capodopera sa „Justine sau nefericirile virtuţii"), care anticipează prăbuşirea valorilor civilizaţiei europene moderne din cele două secole care i‑au urmat.
Într-un secol iluminist, progresist, al încrederii în Om şi Raţiune, opera lui Sade - ca şi, într-o mai mică măsură, cea a lui Rétif de la Breto
