Nimeni – nici chiar cei mai apropiaţi colaboratori ai săi – n-ar putea să prevadă cu ce nouă idee se va scula preşedintele Băsescu, pentru a o arunca în vâltoarea disputei politice şi a pune pe jar întreaga naţiune. Cei mai optimişti îşi imaginează, probabil, că în virtutea prerogativelor sale constituţionale, preşedintele are o agendă de priorităţi, bine pritocită de competenţii săi consilieri şi afişată la loc de cinste, unde să o aibă permanent sub priviri – probabil lângă bar. Iar pe această agendă scrie, cu mânuţa domniei sale: „îndeplinit”; „amânat”, „reconsiderat” sau chiar „anulat”. Şi că ordinea priorităţii se schimbă în funcţie de context şi de evenimente.
Că lucrurile nu stau deloc aşa, se vede cu ochiul liber. Priorităţile preşedintelui coincid foarte rar cu cele ale României. Nici măcar cu cele ale partidului de guvernământ nu se prea întâmplă să se nimerească. Pentru că partidul nu are priorităţi. Partidul are doar necesităţi, care derivă din gândirea şi acţiunea prezidenţială. Să fim serioşi: chiar îl vedeţi pe Emil Boc chinuindu-şi creierii cu astfel de preocupări când poate afla instant prioritatea doar răspunzând la telefon?
De câteva zile se pare că prioritatea României este reîmpărţirea teritorială. Din motive practice: prea multe instituţii paralele, prea multă birocraţie, prea multe cheltuieli. V-aţi fi aşteptat, poate, ca această revelaţie să apară înainte de tăierea lefurilor şi a pensiilor, ca o soluţie mai inteligentă şi mai puţin invazivă. Nu: atunci prioritatea o constituia revizuirea Constituţiei. Criza nu era chiar aşa de importantă, mai ales că dădea semne că ar vrea să ne ocolească. Acum a apărut chestia asta. A apărut, chiar dacă în urmă cu câteva luni cele mai autorizate voci din partid decretau că nu este o prioritate. Şi că poate să mai aştepte. Ei bine, i-a venit sorocul. Iar Emil Boc ştie deja cum va proceda: va face
