Povestea noastră începe în 1840. Sau se termină atunci. În acel an, Joseph Williamson, bogătaş şi filantrop din Liverpool, a trecut în lumea celor drepţi. Omul făcuse o avere considerabilă din afacerile cu tutun. Apoi i-a venit ideea să se apuce de "imobiliare". A cumpărat un teren şi a început să construiască nişte case.
Moment în care concetăţenii săi au realizat că Williamson este un personaj mai ciudat. Casele lui aveau forme bizare. Mai grav este că Williamson dăduse ordin ca sub acestea să fie săpate tuneluri. Multe şi rezistente. Care costau mulţi bani.
Nici până acum nu este clar de ce Williamson a făcut acele tuneluri. Muncitorii pe care îi angajase erau mulţumiţi că primeau un salariu chiar şi pentru a îndeplini ordine absurde, precum acela de a căra, în mod repetat, moloz dintr-un loc în altul. În timpul vieţii sale, lumea îl poreclise pe Williamson "Cârtiţa Nebună" (Mad Mole). Tunelurile sale au fost părăsite, mai mult de un secol. Acum unele încep să fie re-deschise pentru curioşi.
Explicaţia cea mai probabilă este că Williamson organizase, în felul său straniu, un gen de întreprindere filantropică. Dorind să dea nişte bani la oameni, avea de gând să îi pună, totuşi, să muncească. Să facă ceva care în imaginaţia sa trebuia să fi avut o utillitate. Însă nimeni în toate minţile nu a înţeles care ar putea fi aceasta...
Sistemul proprietăţii private nu este perfect. Tunelurile lui Williamson sunt un exemplu. Bogătaşul din Liverpool a aruncat cu bani care ar fi putut avea o altă destinaţie decât tunelurile care au scobit un cartier întreg.
Economiştii au teoretizat, de mult timp, "eşecurile pieţei" (market failures). Nu toate aranjamentele libere au rezultate optime. Iată un exemplu. Mai mulţi prieteni ies împreună la masă. Înţelegerea este să împartă egal nota de plată. Însă fiecare comandă un fel de mâncare mai scump decât ar f
