Pe 10 iunie, Croaţia a obţinut aprobarea Comisiei Europene pentru aderarea la Uniunea Europeană pe 1 iulie 2013. Dar numeroase elemente, inclusiv incidentele petrecute la parada gay desfăşurată la Split zilele trecute, reamintesc că drumul spre Europa încă este foarte lung, notează ziarul Novi List din oraşul Rijeka.
Preluare din Presseurop.eu/ro, revistă a presei europene, în zece limbi.
Pietre aruncate spre oameni paşnici, spre europeni. Aceste scene au avut loc la Split în cursul mitingului violent la care au participat 10 000 de homofobi împotriva celor 400 de participanţi la prima paradă gay, organizată pe 11 iunie în al doilea oraş ca mărime din Croaţia. Prin urmare, ne bucurăm prea devreme de finalizarea negocierilor pentru aderarea Croaţiei la UE.
După evenimentele de la Split, sunt mai multe motive să credem că europenizarea nu este o absolută necesitate a societăţii noastre, ci un proces impus de actualul raport de forţe din Europa. Şi, chiar din punct de vedere pur formal, încă nu s-a stabilit nimic: cei doi ani care ne separă de aderarea deplină la Uniunea Europeană par o eternitate.
Nu putem uita uşor precedentele obstacole de care s-a izbit Croaţia în drumul lung spre Europa: în decembrie 1995, din cauza crimelor comise în cursul Operaţiunii "Furtuna" – împotriva etnicilor sârbi din regiunea croată Krajina –, am fost prima ţară căreia i s-a refuzat aderarea la Consiliul Europei. La acea vreme, actualul premier Jadranka Kosor era vicepreşedinte al Parlamentului, iar Ivo Sanader – predecesorul său deţinut acum la Graz (Austria) pentru acte de corupţie – era ministru de Externe.
Zece ani mai târziu, începerea negocierilor în vederea aderării a fost amânată din cauză că nu fusese arestat generalul Ante Gotovina – care comandase trupele croate în cursul Operaţiunii "Furtuna" –, în timp ce Sanader era prim-mini
