Preluarea Automobile Dacia de către Group Renault în anul 1999 este una dintre cele mai cunoscute şi totodată una dintre cele mai reuşite privatizări efectuate de guvernele post-decembriste.
Francezii au reuşit în zece ani să transforme brandul Dacia dintr-unul sinonim cu preţul scăzut, dar care se reflecta şi într-o calitate slabă a maşinilor, într-unul care este acum celebru pentru raportul preţ-calitate peste medie.
Revoluţia Dacia a început în iunie 2004, atunci când Renault a prezentat la Paris modelul Logan, primul automobil low-cost proiectat de un constructor european pentru piaţa europeană.
Iniţial gândit pentru pieţe emergente precum România, Logan, prin modelele sale derivate Logan MCV, Sandero, şi mai nou Duster au cucerit pieţe considerate până de curând inaccesibile pentru maşinile produse în România, precum Franţa şi Germania, care în ultimii doi ani au devenit şi principalele pieţe ale Dacia, depăşind România.
În cei zece ani grupul francez a reuşit să menţină numărul angajaţilor uzinei de la Mioveni la peste 13.000, în condiţiile în care toţi constructorii europeni au dus campanii masive de înlocuire a muncitorilor cu roboţi.
Dacia a ajutat la crearea unei reţele de peste 800 de furnizori, atraşi în primul rând de creşterea anuală a producţiei.
Anul trecut, pe fondul intrării în producţie a SUV-ului Duster, primul 4x4 conceput a fi comercializat sub brandul de la Mioveni, Dacia a atins un nivel record al producţiei de peste 341.000 de unităţi, din şase modele, fiind astfel una dintre cele mai eficiente şi mai productive uzine auto ale Renault la nivel mondial.
La fel ca producţia, cifra de afaceri a evoluat constant, de la puţin peste 200 de milioane de euro în anul 2000, atunci când la Mioveni se produceau numai modelele Berlină, Pick-up şi SupeRNova, la peste 2,7 miliarde de euro, cu o gamă completă de şa
