Ceauşescu, fie-i ţărâna uşoară, a avut nevoie de doi ani pentru a implementa noua împărţire administrativ-teritorială a ţării. A discutat-o în partid, în ministere şi instituţii centrale, în mari şi mici oraşe. Pe urmă, studenţii din anii terminali de la Universitate am mers în aula de pe 6 martie, unde reuniunea s-a terminat după miezul nopţii, iar protagonişti au fost colegii de la Istorie, Geografie, Sociologie şi Drept. Am avut surpriza să găsim unele idei şi propuneri în forma finală a legii. Băsescu, fie-i liniştită apropiata pensie, are nevoie de doi timpi şi trei mişcări, precum iluzionistul Iozefini, pentru a face o nouă împărţire administrativ teritorială a României, că doar trăim într-un stat de drept. Din această ultimă perspectivă, cheia nu este la PDL, ci la UDMR, care a şi anunţat, marţi, coaliţia că aşa ceva nu se discută şi nici nu se execută. Aşadar, această nouă idee-bombă a lui Băsescu, care, dacă nu e menită să astupe altceva grav, ar putea fi torpilată total de UDMR, care nu acceptă megajudeţul ce alătură Braşovul şi Sibiul Covasnei, Harghitei şi Mureşului. Şi în aceste condiţii este clar că UDMR, şi nu poporul român, de interesele căruia PDL este total străin, îşi va impune punctul de vedere şi va obţine la schimb aprobarea Legii statutului minorităţilor, cu toate exigenţele sale. Apoi, la negocieri, ar putea câştiga totuşi o hartă cu 12 judeţe, nu cu 16, câte vor ei, sau opt, câte doreşte Băsescu (plus PDL), şi cu un desen mai special în cazul Mur-Har-Cov.

Pornind de aici, precizez că nu-mi plac jocurile gratuite de cuvinte şi nici titlurile teribiliste, aşa că ţin să explic că, în ce mă priveşte, aceasta e realitatea: în actuala formulă de guvernare, PDL nu este decât remorca UDMR, iar frâiele sunt deţinute în mod iscusit, din punctul de vedere al intereselor proprii, de acest PARTID care are, desigur, suficiente „superantene" în af