Cheia reorganizării administrative este tăierea completă a fondurilor către judeţe şi constituirea unor primării mai puternice.
Orice reorganizare teritorială e de natură să creeze vânzoleală mare printre baronii “locali”: inversări de rol, prăbuşiri spectaculoase dar şi alianţe nebănuite sau postùri noi – de faraoni regionali. Per total, puterea lor va slăbi dramatic. Însă pentru ca specia să dispară este nevoie de mai mult. Trebuie ca însăşi feuda să dispară cu totul.
Asta sunt judeţele de acum, feude – o moştenire a tradiţiilor fanariote şi comunist-securiste combinate cu moravurile birocratice şi politice contemporane. Rolul lor este să dijmuiască banii veniţi “de la centru”, în drumul lor înapoi către contribuabil, după criteriul ştiut: ai lor - nu, ai noştri – da.
Este puţin probabil să se poată găsi o formulă consensuală de reîmpărţire a ţării. Peste opoziţia baronilor se poate trece. Nu şi peste decuparea zonei locuite de maghiari, care nu va împăca niciodată majoritatea şi minoritatea. Nu peste orgoliile identităţilor locale care nu se lasă amestecate. Nu peste complexul judeţelor mici care din centru devin din nou periferie. Şi nu peste dificultăţile de natură tehnică ridicate de un Sud cvasi-rural, fără alt pol de dezvoltare decât Bucureştiul. Şi totuşi, judeţele actuale, prea mari pentru a rezolva nevoile immediate ale cetăţenilor şi prea mici pentru a deveni mase critice de dezvoltare, trebuie să dispară urgent. Nu ca entităţi juridice, asta nu contează foarte mult, ci ca dispeceri de fonduri.
Aceeaşi situaţie se întâmplă în cazul comunelor. Sunt prea mari pentru a avea coeziunea şi eficienţa unor asociaţii de proprietari, dar prea mici pentru a-şi putea susţine chiar şi propriile aparate birocratice. De furnizat servicii comunităţilor pe care le reprezintă, nici nu mai poate fi vorba. Nu e de mirare că, depend