Comentariul de săptămîna asta din Money Express. Pornind de la scandalul Weiner. Şi apoi un fragment din interviul cu G.M.Tamas. Dragoste, sex.

Emanciparea sexuală a ajuns într‑un moment greu, ambiguu. Emanciparea a mers mult într‑o direcție a acceptării „explicitului“, a organelor, a flirtului publicitar. Dar a scăpătat mult la nivelul acceptării naturii culturale a sexului. Mai simplu: și hipioții, și ultrareligioșii acceptă la unison că sexul e ceva de la natură, implacabil, fie că‑l accepți, fie că nu. Era rețelelor sociale ne învață că sexul e o convenție dură care este de cele mai multe ori vândută ca „intimitate“, ca natură profundă a individului. Asta este și cauza pentru care, de obicei, un scandal sexual este privit profund tăios și în cheie etică și de progresiști, și de conservatori. Nu întâmplător, deși sexul chiar e peste tot, valorile tradiționale ale cuplului sunt și ele promovate extrem de agresiv. Un like pe Facebook poate însemna multe. Un comentariu pe Twitter, în care cineva îți spune că ești „hot“, iarăși poate însemna multe. Între întrebarea „este înșelatul pe o rețea de socializare tot înșelătorie?“ și momentul în care te expui propriu‑zis apar tot felul de pseudo‑problematizări în care ne tot indignăm de natura umană și ne propunem să fim mai atenți pe cine alegem să ne conducă. Femeile și bărbații în politică nu au voie să facă sex decât cu consorții lor. În poziția misionarului, eventual. Sexul virtual îi prostește, îi face vulnerabili. Iar când sexul e pe bune și violent, cum a fost acuzat Strauss‑Kahn că ar fi comis, mergem cu interpretarea exact în sens invers: cineva i‑a înscenat toată treaba! Sexul neadevărat e adevărat pentru că îndeplinește toată convenția sexuală pe care o avem acum despre erotic: dăm like‑uri, vânăm poze cu tipi‑tipe mișto etc. Iar sexul adevărat e neadevărat pentru simplul fapt că nu respectă pașii