Gheorghe Popescu este diplomat de carieră, absolvent al ASE şi are un doctorat în economie mondială. După ce a terminat facultatea s-a făcut ziarist în domeniul economiei şi relaţiilor comerciale externe, preocupare care l-a apropiat mult de diplomaţie.

„Este incredibil cât de mult te apropie ziaristică de diplomaţie!", afirmă fostul ambasador. După evenimentele din decembrie 1989 a fost numit ambasador, atât de primul cât şi de al doilea preşedinte, mai întâi în Zimbabwe şi apoi în Israel (1997 - 2000).

Gheorghe Popescu mărturiseşte că înainte de ‘89 nu ar fi avut nicio şansă să primească o astfel de funcţie, pentru că doar cu puţine excepţii erau numiţi ambasadori diplomaţi de carieră. Într-un interviu acordat în exclusivitate romanialibera.ro, dl. Popescu ne-a explicat cum vede noile ecuaţii geopolitice din Orientul Mijlociu.

Cum au fost relaţiile României cu Israelul de-a lungul timpului, dar şi cu celelalte state arabe vecine?

Gheorghe Popescu: Au fost mai multe momente distincte în acţiunea diplomatică a României. După crearea statului Israel, România a urmat politica impusă de U.R.S.S. şi de celelalte ţări socialiste membre ale Tratatului de la Varşovia faţă de conflictele din 1948 şi 1956.

După războiul de 6 zile din 1967, a adoptat o poziţie proprie, constructivă, care corespundea intereselor sale politice şi economice. Moscova şi ţările arabe, la început, nu au apreciat faptul că România a fost singură ţară socialistă care nu a rupt relaţiile diplomatice cu Israelul.

În scurt timp, ca urmare a demersurilor diplomatice şi explicării argumentate a avantajelor existenţei unor relaţii normale cu ambele părţi, ţările arabe au apreciat (U.R.S.S. nu !) acţiunile diplomatice întreprinse de România pentru iniţierea dialogului, vizând diminuarea tensiunilor din zonă, apropierea poziţiilor părţilor beligerante şi pregăt