„Mă bucur că am trăit ultima perioadă a «şcolii româneşti de medicină», prin care unii maeştri îşi urmăreau studenţii încă din ultimii ani de facultate, îi cultivau în ideea de şcoală. Înainte «privesc cu mânie», căci trăiesc de peste 20 de ani degradarea învăţământului medical, promovarea se face pe alte criterii decât valoarea. Rezultatele se văd acum în spitale şi alte instituţii de sănătate”, ne povestea dr Constantin Găucan. Astăzi îşi sărbătoreşte ziua de naştere. La mulţi ani!
„Trăiesc cu temere aceste vremuri în care au dispărut modelele morale ce dădeau sentimentul unei stabilităţi şi îndrăzneala de a face un proiect legat de un mod de a-ţi construi o profesie care să-ţi asigure o respectabilitate şi o autoritate morală. În afara meseriei pe care o practic cu aceeaşi plăcere şi bucurie, am început să-mi realizez un alt vis, acela de a scrie despre oameni deosebiţi pe care i-am cunoscut şi mi-au marcat viaţa, dar şi despre vremurile pe care le-am parcurs: război, foamete, răsturnarea unor valori care au dat stabilitate ţării şi care au fost distruse de impunerea cu puşca a unui sistem social distrugător pentru oameni şi ţară, cu bătaie lungă pe care o resimţim din plin şi astăzi. Vor fi două volume care poartă numele de «Călător în gura lumii», publicate parţial în Flacăra lui Păunescu în perioada 2009-2010. Adrian Păunescu m-a şi miruit ca scriitor într-o pastilă de-a lui intitulată: «Am descoperit un scriitor: Găucan».
Dumnezeu alege întotdeauna unde să trăiască şi să-şi împlinească destinul creaţia lui, «fiinţa umană». Dacă aş putea, aş încerca prin mijloace medicale (genetice), dar mai ales educaţionale (şapte ani de acasă) să schimb «gena cocoşată», moştenită de la traco-geţi (Herodot): lipsa chefului de muncă susţinută, câştigurile prin «nemuncă». Studiile anglo-saxone au arătat că moştenirile geneti
