Eram în liceu, parcă pe a unşpea. Ora de matematică, cu dirigintele. Un tip mişto, cam de statura lui Boc plus ochelari tip sifon. Învăţam în prima clasă de lângă cancelarie. Era cald afară, aşa ca toate ferestrele erau deschise.
Zdup, uşa de perete. O fi fost şi curentul de vină pentru bubuitură, n-o fi fost, cert e că în prag îşi făcu apariţia însuşi tovarăşul secretar general al partidului Nicolae Ceauşescu. Cald, cald, însă toată lumea a îngheţat, în frunte cu dirigintele. După o clipă de uluială realizăm că tovarăşul era în fustă. Imediat auzim vocea directorului: În picioare! Tovarăşa inspector general Elena Bărbulescu!
Deja tovarăşa era la catedră lângă diriginte, la care urlă: Ce faceţi, bă? Îl îngropaţi de viu? Dirigintele o dă în bâlbâială: Pepepe cicine, tovarăşa? Pe frati-meu, îl lămureşte musafira, arătând cu degetul spre tabloul de deasupra tablei, plin de praf, al multiubitului. Tăcere mormântală. Pe care tot ea o sparge, tunând cu degetul îndreptat spre o colegă din prima bancă, rândul din mijloc: Ia zi, fată, cine e primul secretar al judeţului? Colega, fată sfioasă de la ţară, se ridică roşie toată şi bâguie: Tovarăşul Lică Bărbulescu.
Mai bine tăcea, săraca!
Cu ochii ieşiţi din orbite, Bărbuleasca, cum îi se spunea poporul, care o iubea necondiţionat ca de altfel pe toată familia ei, zbiară din rărunchi: Fatăăăăă, Lică îi spun eu acasă! Pentru tine e tovarăşul Vasile Bărbulescu!
Îşi trage sufletul, oricum cred ca era singura care-şi mai permitea să respire în clasa aia, o ia printre rânduri şi cu degetul aţintit către un coleg întreabă pe acelaşi ton de inchizitor: Băiete, cine e prim-secretarul CC al UTC? Răspunsul vine la foc automat: Tovarăşul Nicu Ceauşescu.
Simt că Băbuleasca stă să explodeze, iar dirigintele şi directorul să facă, în cel mai fericit caz, implozie. De ce am ridicat mâna, habar n-am nici în zi
