Foto: Cristian Marcu Ceea ce ne lipsea, pentru ca haosul să fie deplin, era o nouă împărţire teritorială a României. În rest le aveam pe toate – şomaj, sărăcie, mizerie morală, spitale pline de bolnavi şi lipsite de doctori şi doctorii, şcoli în degringoladă, familii, din ce în ce mai multe, destrămate, copii ai nimănui şi mulţi, din ce în ce mai mulţi, sinucigaşi. Se scurg, căutându-şi norocul pe alte meleaguri, lungi şiruri de pelerini ai disperării. Cei rămaşi aici găsesc în piaţă mâncarea din ce în ce mai scumpă, gazele şi-au reevaluat preţul, curentul s-a scumpit, taxa pe respiraţie s-a scumpit.
Doar cifra, pe statul de plată, pentru cei care au norocul de a se mai numi salariaţi, s-a subţiat, a intrat la apă. Miliardele pe care cârmuirea, niciodată mulţumită de cât are de cheltuit, le-a obţinut din impozitarea şi reimpozitarea sărăciei, au trebuit întregite cu alte zeci de miliarde împrumutate de peste tot. Cheltuiţi, le ordonă preşedintele miniştrilor, că altfel vă dau afară! Cheltuiţi pe patinoare şi pe balansoare şi pe tot ce vă trece pe sub tunsoare banii lor de înmormântare. Cheltuiţi pe iluzia unor şosele care vor rămâne etern în stadiul de ficţiune. Banii, între timp, fac potecă şi autostradă spre buzunarele clientelei de partid. Am plătit 25 de ani dolarii luaţi de Ceauşescu, de zece ori mai puţini decât ne-am împrumutat acum, şi nu credeam, cei care am trăit acele vremuri, să mai apucăm ziua în care ţara să nu mai fie datoare.
Atunci ni se arătau „ctitorii” şi unele chiar erau, adică în urma acelui împrumut, acompaniat de strânsul curelei până la durerea de maţe, rămâneau un metrou, o şosea peste munţi, nişte hidrocentrale, o industrie în care asudau amărâţii. Acum, din acest purcoi de lovele nu se alege decât praful. Termitele din gaşca lui Băsescu rod tot şi nu se ostenesc să dea explicaţii prostimii. Iată de ce mă înfurie ideea
