Orice program economic, mai ales dacă se referă la o ţară care evident nu merge economic, are o parte în care, analizându-se situaţia, se creionează diagnosticul, iar, într-o a doua parte, tocmai pe baza diagnosticului, se stabileşte tratamentul. Programul economic al USL cuprinde obiectiv aceste două părţi, numai că în stabilirea diagnosticului lipseşte luarea în considerare a cel puţin două piese de forţă ale actualei fiziologii a economiei din România: 1) prezenţa determinantă a capitalului străin care, ocupând poziţiile în punctele nodale, în segmentele strategice şi în sectoarele performante, deţine decizia în axa majoră a economiei; 2) prin implicaţie, capacitatea, amendată inevitabil de aceste stări de lucruri, a statului român de a face ceea ce consideră de cuviinţă, mai ales în cazul în care ceea ce consideră de cuviinţă ar fi altceva decât până acum.
Evident, prezenţa capitalului străin îţi poate plăcea sau nu, dar nu se poate face abstracţie de ea. Căci face parte integrantă din realităţile actuale ale economiei şi nu numai ale acesteia. Poate, spre deosebire de semnatarul acestor rânduri care consideră actualul gen de prezenţă a capitalului străin un factor de transformare a României într-o anexă bananieră, domnii Ponta şi Antonescu o apreciază ca binefăcătoare şi, văzând totuşi că este cam controversată problema, preferă să nici nu se refere la ea. La ce foloseşte însă acest lucru?!
Păi, dacă în cazul unui pacient căruia i se prescrie chiar şi numai o extracţie de molar se ignoră că acesta are diabet, atunci poate să iasă rău! Ce să mai vorbim de cazuri mai complicate! O diagnoză corectă presupune luarea în considerare a tuturor datelor în corelaţia lor. Iar în cazul unei diagnoze superficiale, unilateral fundamentate, se riscă a se trata pacientul de o altă boală sau, poate şi mai şi, să se facă bine pe o parte şi încă şi mai rău, chiar
