Se ia una bucată Dobroge colorată, arsă de soare, plină de nisip şi cu alge în păr. Se amestecă zdravăn cu două măsuri de Moldovă aprigă, cu chef de-o bătută. Apoi se sare pârleazul Milcovului şi se adaugă două unităţi de Muntenie aşezată. Ce rezultă?
Un pretins coctail de dezvoltare regională, fără noimă şi fără identitate. Reţeta este făcută să otrăvească nişte căpetenii de judeţ PSD, care vor lupta acum pentru supremaţie şi se vor înghiţi una pe cealaltă.
Aceasta ar fi pe scurt, povestea încălecării lui Vodă pe șaua regionalizării, aruncată pe caii breji ai Opoziţiei. După vrerea suveranilor vremelnici, județele vor dispărea, iar România va fi împărţită în opt regiuni mari, „mai atractive pentru fondurile europene“ şi „mai eficiente în cheltuirea banilor“.
Împărţirea pare logică geografic şi spiritual până la un punct: Iaşiul trebuie să aibă Moldova în jur, Oltenia trebuie tratată separat în frunte cu Craiova sa, iar Ardealul de nord respiră în ritmul Clujului. Însă algoritmul istoric nu mai este respectat în cazul „voievodatului de sud-est“, unde vârful de lance Constanţa, împreună cu Tulcea, este grupat cu Galaţi, Brăila, Vrancea şi Buzău.
Dacă alăturarea de primele două judeţe ar avea sens, dată fiind aşezarea lor pe cursul Dunării - în sud şi în est de Românie - ce treabă o avea Constanţa cu Vrancea? Poate doar faptul că ambele sunt înzestrate cu nişte podgorii faimoase. Sau ce legătură are Constanţa cu Buzăul? Poate doar fiica locului Elena Udrea, ajunsă ministru al Turismului şi „primăriţa Mamaiei“ - cum îi zice Radu Mazăre.
„Noi n-avem baroni locali, cum există la Constanţa şi Vrancea“, a zis aseară cu obidă, la TVR, premierul Emil Boc. „Şi nu se înţelege Nicuşor Constantinescu cu Bunea de la Brăila pentru un drum, d-apoi pentru un proiect european“, a continuat el exemplificarea, ţintind aceeaşi Constanţă mult-râvnită.
M
