- nu are puncte strategice de prestigiu, nu are locuri în care un jurnalist bun să-şi dorească să ajungă cu tot dinadinsul

- obsesia comercială nu e pusă în balanţă cu investiţii pe termen lung şi mai ales cu presă publică de calitate. Jurnaliştii buni ar fi trebuit să pună stăpînire pe TVR, Romania Actualitati, Agerpres după această criză. Nu s-a putut (asta nu înseamnă că nu sunt acolo deja oameni buni de presă, dar nu sunt destui şi nu ei conduc)

- Clonarea ştirilor e normală. Cred şi în jurnalismul de teren. Dar cred că poţi face „teren” eficient şi de la birou. Deci nu mă îngrijorează „hamsterismul”.

- Moare pentru că vehiculează aceleaşi idei stupide indiferent de grup de interese politice. Nu sunt dezbătute idei cu adevărat incomode. Nu se pune cu mai marii financiari. Asta-i problema transnaţională – publicul aşteaptă curaj de la ziarişti uitând că vrând nevrând aceştia sunt puşi în situaţii imposibile de relaţia patronilor cu business-urile care îi susţin prin reclamă sau altfel

- Vorbeşte prea mult despre sine

- Nu spune poveşti, e obsedată de breaking-news

- Nu recomandă, nu e pasionată de filme, maşini, gadgeturi, orice. Nu ştie să recomande, să provoace senzaţii, stări.

- Cel mai important: presa românească NU face politică adevărată. Se pretinde toată ziua neutră, nu discută idei incomode sau mai puţin comerciale.

- Nu avem decât trusturi de presă de dreapta de toate nuanţele. Nu e în regulă

- Moare şi pentru că publicul nu mai vrea să plătească nimic, nici măcar ce-i place. Aici trebuia creativitate de la manageri, nu de la ziarişti. De ce nu s-au făcut mici concernuri de conţinut care să se vândă precum abonamentele TV? Sau de ce nu au apărut asocieri între trusturi pentru o mai bună distribuţie. Pentru că e o ciondăneală continuă, ştiu. Atunci ne merităm soarta.

- Vorbeam cu un amic despre cât de