"Atunci când justiţia nu reuşeşte să fie o formă de memorie, memoria singură poate fi o formă de justiţie". Citatul aparţine reputatei scriitoare Ana Blandiana, preşedintele Fundaţiei "Academia Civică". Pe cât de abstractă poate părea, în primă fază, această optică, pe atât de concretă devine odată ce ai trecut pragul Muzeului Victimelor Comunismului şi al Rezistenţei de la Sighet - o veritabilă baricadă a rezistenţei prin memorie, construită chiar în interiorul fostei închisori politice, una dintre cele mai semnificative spaţii concentraţionare în care călăii regimului comunist au batjocorit şi ucis elita intelectuală, politică şi religioasă a ţării.

Octav Bjoza

La începutul lunii iunie, la invitaţia Anei Blandiana, redactorii Obiectiv-Vocea Brăilei au fost prezenţi la Sighet, cu ocazia celebrării Zilei Memoriei. După aproximativ 16 ore de mers cu trenul, printr-un peisaj al Maramureşului rupt parcă din cele mai luxuriante reverii ale romantismului german, am coborât în micuţa gară din Sighet, sub un cer negru şi apăsător, aflat într-o simbioză perfectă cu istoria ororilor petrecute în sânul acelui orăşel de munte. În gară, am fost întâmpinaţi de tânăra cercetătoare Ioana Boca, directorul executiv al Fundaţiei "Academia Civică". Ne-am îmbarcat rapid într-o maşină, iar peste 10 minute ne aflam în restaurantul unui hotel, la o masă, alături de un bătrân cu ochelari, înalt şi sobru, care, întinzând un colţ de marmeladă pe o felie de pâine, ne-a spus pe un ton apăsat, cu o voce demnă: "Nu mai am 20 de ani, că le-aş fi pus eu pumnul în gură acestor securişti reşapaţi care au împânzit ţara". Numele lui este Octav Bjoza, preşedintele Asociaţiei Foştilor Deţinuţi Politici din România (AFDPR), prigonit de Securitate la sfârşitul anilor '50 şi trecut prin cele mai sordide "văgăuni" detenţionare ale "Partidului Unic" - Codlea, Gherla, Galaţi, Brăila, Văcăreşti