Miercuri se împlinesc patru luni de când a început revolta populară din Libia împotriva regimului Gaddafi, prilej pentru europeni să se recunoască înfrânţi. Şi asta pentru că este evident că europenii nu dispun de capacităţi militare suficiente pentru a face faţă unui astfel de conflict.
Miercuri se împlinesc patru luni de când a început revolta populară din Libia împotriva regimului Gaddafi. În ciuda presiunilor internaţionale şi a intervenţiei aeriene aliate, dictatorul de la Tripoli rămîne pe poziţii iar occidentalii, şi mai ales europenii, sunt în situaţia de a trage câteva concluzii nu tocmai optimiste din această criză.
Prima dintre aceste concluzii este că europenii nu dispun de capacităţi militare suficiente pentru a face faţă unui astfel de conflict. Iată ce au descoperit deci europenii, pe pielea lor, intervenind împotriva lui Muammar Gaddafi fără ajutor american. Numeroşi comentatori, în Franţa şi nu numai, consideră chiar că acesta a fost principalul motiv pentru care americanii i-au lăsat singuri pe europeni în această operaţiune, pentru a-şi da seama cât de deficitare sunt capacităţile lor în caz de conflict de lungă durată sau de intervenţie rapidă.
Cu excepţia Marii Britanii şi a Franţei, care şi-au reunit forţele pentru a continua să bombardeze obiectivele militare ale lui Gaddafi, celelalte ţări europene care s-au angajat iniţial în operaţiune s-au trezit fie fără muniţii, fie fără personal calificat, fie fără capacitate de aprovizionare a navelor şi avioanelor. Chiar şi avioanele franceze şi britanice depind de americani pentru aprovizionarea lor cu combustibil în zbor.
Nu este pentru prima dată când americanii îi avertizează pe europeni că trebuie să investească mai mult în apărare. De fiecare dată însă Europa Occidentală s-a mulţumit cu ideea că marele lor aliat îi va asigura protecţia şi că banii merită inv
