Foto: Cristian Marcu Recunosc, cu onestitate: Traian Băsescu dă dovadă de o consecvenţă politică exemplară! El şi-a propus să reformeze, de unul singur, tot ce e esenţial în statul român şi realizează acest lucru săptămână de săptămână, pas cu pas, folosind aceeaşi procedură democratică: elaborarea de proiecte ca rezultat al monologului interior. Ce mai rămăsese important după Constituţie? Organizarea administrativă a statului. Acest om energic îşi propune să o schimbe din rădăcini şi pe ea, fără să aibă nevoie de un sfat, de o dezbatere, de o alta competent oarecare, străină spiritului său revoluţionar.
Cum fac parte din opoziţie, nu pot să nu particip totuşi la acest efort cu o ofertă alternativă. O să o enunţ pe scurt: organizarea administrativ-teritorială a României trebuie să cuprindă un singur judeţ, cu capitala la Bucureşti. Poate vi se pare excesiv? Prea revoluţionar, prea descentralizator? O să-mi apăr proiectul şi îi voi expune pe scurt avantajele.
E evident că, şi într-o variantă cu opt judeţe, rămâne riscul să existe cel puţin opt baroni cu familiile lor. În varianta mea nu mai e loc decât pentru unul singur.
În al doilea rând, dacă vorbim despre economii la buget, mi s-ar părea firesc să mergem până la capăt. Un judeţ egal un singur rând de deconcentrate. Un singur consiliu judeţean. Un singur prefect. Nu v-am convins deja? Păi, lucrurile nu se opresc aici. Primul-ministru ar urma să fie şi prefect. Parlamentul ar urma să fie şi consiliu judeţean. Miniştrii ar urma să fie şi şefi la deconcentrate.
Economiile pentru stat ar fi uriaşe şi în alte domenii. Hai să ne gândim puţin la infrastructură. Naşterea şi întreţinerea unui drum naţional, de pildă, costă mult mai mult decât în cazul unui drum judeţean. Dar, dacă există un singur judeţ, toate drumurile devin judeţene, deci costurile lor scad simţitor.
E firesc
