“Salut!
Bun venit la petrecerea din curtea blocului. Asociaţia chriaşilor si compania dumneavoastră imobiliară, vă invită la petrecerea din curte, pe strada X nr. Y, în oraşul Z. Marţi, 14 iunie, de la 16 .00 la 18.00. Vă oferim cârnaţi la grătar şi sucuri. Veţi putea să mergeţi cu trăsura, să ţopăiţi pe salteaua gonflabilă şi să vă întâlniţi cu pompierii”.
Într-o traducere uşor aproximativă, asta scrie pe afişul pe care l-am găsit în cutia poştală acum câteva zile.
Sincer, iniţial povestea mi s-a părut puerilă rău. Mi-am zis… “da, suedezii ăştia care se plictisesc de moarte seara în faţa televizoarelor, au mai găsit o idee prin care să arate că, de fapt, când vor, pot să socializeze”. Şi m-am întrebat şi care ar fi fost reacţia dacă în România ar fi apărut aşa ceva?
Apoi a venit ziua de azi, am văzut ce s-a petrecut … şi m-am cam răzgândit.
Aş vrea să nu mă suspecteze nimeni ca aş fi vreun admirator înfocat şi necondiţionat al sistemului suedez. Din punctul meu de vedere, el are suficient de multe neajunsuri ca să nu poată fi considerat un model perfect. Plus că este făcut pentru fiinţe umane care au un cu totul alt temperament decât cele care obişnuiesc să trăiască mai spre sud.
Însă aici vorbim (din nou!) despre o normalitate a oamenilor care în viaţă sunt lăsaţi să aibă timpul şi dispoziţia necesare pentru a se gândi şi la altceva în afară de serviciu, de ziua de mâine şi de medicamentele pe care, deşi plătesc asigurări lunare, le cumpără la preţ întreg atât de frecvent încât aproape că a început să li se pară normal.
In Suedia, ca de altfel în majoritatea ţărilor din Europa de Nord si Vest, numărul celor care stau în chirie şi nu sunt înnebuniţi să ia credite la care să plătească 30 sau 50 de ani pentru a-şi cumpăra casă este destul de mare.
E adevărat însă şi că un chiriaş suedez ar
