Rezultatele referendumului arată că fascinaţia exersată de Berlusconi asupra italienilor începe să se evapore. Fără nici o legătură directă cu "primăvara arabă", în Italia a început "deberlusconizarea" societăţii, exasperată de excesele şi scandalurile în care s-a implicat "Il Cavaliere".
În Italia acţiunile premierului Silvio Berlusconi continuă să stârnească dezaprobarea populaţiei. Un adevărat divorţ politic, spun ziarele comentând rezultatul referendumului de duminică şi de luni, prin care italienii spun de fapt un NU masiv: ei nu vor ca ţara lor să producă energie nucleară, nu vor privatizarea reţelelor de distribuire a apei şi mai ales nu vor ca Berlusconi să-şi conserve imunitatea. În Franţa, clasa politică urmăreşte cu atenţie ceea ce i se întîmplă lui “Il Cavaliere”.
Să începem cu aspectul legat de energia nucleară pentru că aici se simte Franţa vizată şi chiar lezată în interesele ei. Am putea spune chiar că Franţa este din ce în ce mai izolată în Europa când vine vorba de viitorul energiei nucleare.
După cum ştim, Franţa este o mare producătoare de tehnologie nucleară pe care o exportă masiv. Ori, iată că după Germania şi Elveţia, un al treilea vecin al Franţei optează pentru un viitor energetic din care să lipsească puterea atomului şi mai ales pericolele legate de el.
În 2008, guvernul Berlusconi a anunţat un întreg program de construire de noi centrale nucleare, care ar fi urmat să înceapă în 2014 şi să se încheie în 2020. Franţa ar fi urmat să fie principalul partener al Italiei în acest context şi să construiască patru centrale pe sol italian. Ori, iată că italienii, marcaţi, ca şi germanii, de accidentul de la Fukushima din Japonia, optează pentru altceva, pentru energia verde dacă se poate şi pentru energia reciclabilă.
Militanţii francezi pentru renunţarea la energia nucleară sunt extrem de mulţumiţi de opţiune
