A murit nebun şi bolnav, aşa cum susţin biografii săi oficiali, sau a fost ucis ca urmare a unei conspiraţii la care au luat parte inclusiv bunii săi prieteni Titu Maiorescu şi Ioan Slavici?

Am învățat despre el că este „cel mai mare poet pe care l-a ivit și-l va ivi vreodată, poate, pământul românesc". Dar un șir incredibil de evenimente întrețin încă flacăra încertitudinii în ceea ce privește moartea omului Mihai Eminescu.

Suntem siguri doar de timp și de loc: 15 iunie 1889, București. Mai departe, ne pierdem în hățișul mărturiilor contradictorii și al supozițiilor când vine vorba de moartea lui Eminescu.

Locul există și acum. Strada Plantelor, sectorul 2, București(foto). Pe faţada imobilului de la nr. 9 a fost fixată o placă de marmură care amintește trecătorilor epocalul eveniment: „În acest loc s-a aflat Sanatoriul Caritatea, unde a încetat din viață, la 16 iunie 1889, marele poet român Mihai Eminescu."

Vecini cu Eminescu

Nu, nu e o greșeală. Data trecută pe placa memorială este 16, nu 15 iunie. Însuși George Călinescu o ia în calcul în celebra sa monografie dedicată poetului, însă și el înclină tot spre varianta oficială. 15 iunie este, până la urmă, data înscrisă pe certificatul lui de deces.

Știm, de asemenea, că imobilul nu este cel în care Eminescu și-a petrecut ultimele săptămâni de viață. Fostul sanatoriu al doctorului Șuțu a fost dărâmat și locul său a fost luat de o casă cu etaj ridicată în perioada interbelică.

Actualii locatari nu au, însă, nimic de-a face cu celebrul spirit de belle epoque care a caracterizat Capitala între cele două războaie mondiale. Fără chef de vorbă, trag oblonul metalic al geamului de la stradă. Pentru ei Eminescu e doar un nume.

Vecinii sunt mai prietenoși. Un bătrân care locuiește de decenii bune într-un bloc comunist de 10 etaje contruit peste drum de „casa lui Em