În ultimii ani economia mondială a devenit o mare fermă a animalelor. Americanii se amuză vorbind de PIGS, agențiile de rating mușcă din greci, chinezii au copiat modelul agenției de rating și arată și ei pisica americanilor, iar mai nou Germania s-a jucat de-a castravetele cu Spania, acuzându-i eronat pe spanioli de castraveți infestaţi și creând o nouă problemă economică în contextul unei epidemii dramatice. Şi ce ne pasă bunăoară aici în Poiana lui Iocan? Cu castraveții s-a văzut clar că nu ne lăsăm impresionați de bacterii ucigașe când fermierii germani se lăudau în Der Spiegel că muncitorii români din Germania mănâncă liniştiţi produsul verde. Ne pasă însă pentru că dobânda la care se împrumută România depinde de cât de riscantă este considerată țara noastră. Presa internațională , organizațiile internaționale și agențiile de rating tratează România ca pe o țară sălbatică. În ultimii ani dacă citeai în SUA despre România aflai că președintele hit boy in face, că președintele poartă violet, că taxăm vrăjitoarele, că sistemul nostru de sănătate e ca un lagăr, etc. Cu toate că România și-a vândut cuminte toate băncile, a acumulat rezerve valutare substanțiale și nu a mai avut falimente bancare, Economist Intelligence Unit plasa România aproape de Grecia după riscul bancar în Europa în 2010. Standard & Poor’s a menţinut dintr-o eroare administrativă unul din ratingurile României la negativ timp de un an. Nu s-a sesizat nimeni în România. FMI publica la începutul crizei un raport privind necesarul de finanţare al economiilor din Est, pe care îl retrăgea din cauză că datele erau eronate. Nici atunci România nu lua poziţie, deşi vecinii noştri din Est erau scandalizaţi. Bunăstarea în România nu mai depinde de mult doar de mersul politicii dâmboviţene. Cu toate acestea, toate energiile oranj, violet sau roşii se desfăşoară pe tristul câmp de bătălie al prese