INS a anunţat pentru mai o rată a inflaţiei anuală de 8,41%, în creştere faţă de luna precedentă. Deşi ne aşteptam la această evoluţie şi noi şi BNR, aceasta nu ne face să fim mai fericiţi... Dacă majorarea generală a indicelui de preţuri se datorează creşterii preţului la fructe, la cartofi sau dacă ouăle s-au ieftinit în ultima lună chiar nu are importanţă pentru consumatorii români. Ceea ce îi interesează este: cât de mult vor mai creşte preţurile, de ce în România scumpirile sunt mai mari decât în alte ţări din Europa şi mai ales, dacă românii suportă aceste majorări de preţuri, înseamnă măcar că le vor creşte şi salariile sau pensiile în perioada următoare?

Cel mai facil atunci când dorim să explicăm nivelul actual al creşterii preţurilor este să dăm vina pe majorarea TVA, operată la 1 iulie 2010. Ca parte a unui plan de austeritate al guvernului şi determinat în mare măsură de imposibilitatea guvernanţilor de a "opera punctual" prin scăderea pensiilor şi anumitor salarii, TVA a fost o soluţie de compromis şi una tehnic uşor de aplicat pentru creşterea veniturilor la buget. În mod normal, efectele creşterii TVA trebuia să "se stingă" prin absorbţia majorărilor de preţuri în economie în următoarele 3-6 luni după aplicarea noii rate. Cu toate acestea, la 11 luni de la aplicarea măsurii respective, vocile oficiale încă mai incriminează TVA pentru explozia inflaţiei. În opinia mea, este exagerat să credem că în acest moment majorările de preţuri mai sunt responsabilitatea majorării taxei pe valoarea adăugată.

Un alt vinovat de serviciu atunci când creşte inflaţia este nivelul mediu al salariilor. În ultima perioadă însă, atât salariile din domeniul privat cât şi cele din sectorul public au scăzut, aşadar presiunile inflaţioniste datorate consumului sau creşterilor de costuri salariale nu au existat în ultimul an. Pe locul trei între factorii care determi