- Comentariu - nr. 802 / 15 Iunie, 2011 (fragment din articolul aparut in "Flacara lui Adrian Paunescu”, nr. 20/2011, 20-26 mai) Intr-una din zilele trecute, in preajma zilei de 16 mai, si chiar in 16 mai, am "frunzarit” (electronic!) presa, cu gandul, cu dorinta de a gasi semne ale neuitarii, ale iubirii romanilor pentru "cel mai iubit dintre pamanteni”, marele romancier, nuvelist, Marin Preda, la 30 de ani de cand a plecat pe drumul imposibilei intoarceri in dimensiunea pamanteana a existentei. Au fost si n-au fost (indeajuns) aceste semne de iubire. Mi-am amintit de "Dor de Preda”, poezie scrisa de AP pusa pe muzica de Valerica Gramaticu: "...In lumea pamanteasca nu mai esti/ In lumea literara, nici atat/ Finalul veacului e mai urat/ Fara lumina mainii taranesti”... E de vazut, totusi, partea plina a paharului, atata cata e, adica semnele de iubire, atatea cate au fost, pentru ca, nu-i asa, vorba lui Marin Preda (intelepciune preluata din Biblie), "daca dragoste nu e, nimic nu e”. Marin Preda traieste, este viu in cartile sale, este viu in inimile si mintile romanilor atata timp cat in inimi si in minti exista iubire si respect pentru MP si pentru toate valorile acestei natiuni....Mi-am amintit de "Dor de Preda” si asa am ajuns din nou cu gandul la AP. Trec voit peste anumite trairi triste, dureroase, si spun doar atat, gandindu-ma la AP, parafrazand chiar din "Dor de Preda”: "Si, Doamne, cate-aveam sa mai aud, de la poetul nostru genial din sud”! Mi-e dor de AP! Din iubire de Ardeal, de ardeleni, a luat poetul, senatorul, ctitorul Adrian Paunescu drumul Targu-Muresului, de atatea si atatea ori, incepand cu 2001 ca senator muresean de facto, pentru a asculta oamenii, pentru a le afla "dorintele izvorand din nevoi sociale” si pentru a se implica in rezolvarea problemelor oamenilor. Dar, se cuvine sa (re)amintesc aici ca tot din iubire de Ardeal (AP il considera U