Presedinta Braziliei, Dilma Rousseff, a lansat, la inceputul acestei luni, cu mare pompa, propriul plan de eradicare a "saraciei extreme" cu care se confrunta aceasta tara, una din cele mai mari, dar si una din cele mai sarace ale lumii.
Multe din principiile planului brazilian, cu perspective pana in anul 2014, ar putea da de gandit si autoritatilor noastre, specialistilor, expertilor, dar mai ales politicienilor de la noi.
La limita saraciei
Planul este cu atat mai indraznet cu cat saracia Braziliei nu se compara cu recesiunea si criza noastra. Statisticile arata ca, acolo, 8,5% din populatie, respectiv peste 16 milioane locuitori, au venitul situat sub 30 euro pe luna, adica un euro pe zi. Jumatate din acestia au varsta sub 19 ani, 40% sub 14 ani, iar 22% din total sunt analfabeti, scrie Le Monde.
Iesirea din "saracia extrema" a fost principalul mesaj din campania electorala a presedintei - un fel ca "sa traiti bine" de la noi - iar, cu planul lansat luna aceasta, incearca sa demonstreze ca promisiunile n-au fost vorbe goale.
Pogramul atinge punctele cheie ale societatii braziliene: locuri de munca, alocatii sociale, sanatate, infrastructura, emanciparea mediului rural.
Merita retinut amanuntul ca, departe de a acuza mostenirea trecutului, programul preia ceea ce crede ca gaseste bun in initiativele deja existente. Le continua din mers, le amelioreaza, le amplifica si le completeaza cu altele noi, mai indraznete si mai ancorate in prezent.
Efortul de eradicare spectaculoasa a saraciei, asa cum si-a propus programul, este structurat pe baza a trei jaloane, considerate capitale:
Statul trebuie sa dea, nu saracii sa ceara
Multe milioane de familii aflate la limita saraciei extreme trebuie acceptate ca o povara pe care astazi societatea trebuie sa si-o asume, pent