La numai 15 ani, portăriţa lotului naţional de cadete la handbal a moştenit pasiunea pentru sportul de echipă de la părinţi, foşti sportivi de performanţă.
La numai 15 ani, Andreea a ajuns să ţină piept miilor de mingi îndreptate spre poarta junioarelor de la Liceul cu Program Sportiv (LPS) Suceava. Handbalul este pentru ea cea mai puternică pasiune. A intrat pe teren de la opt ani, însă de handbal de performanţă s-a apucat în clasa a V-a.
Selectată în lotul naţional
Îndrumată de tatăl său, Mihai Petruneac, fost sportiv de performanţă timp de aproape 17 ani, ca portar de handbal masculin, Andreea şi-a urmat îndeaproape părintele. Cu toate că şi mama sa, Angelica Petruneac, a fost la rândul ei sportivă de performanţă timp de aproape 15 ani în voleiul sucevean, Andreea a ales să îşi urmeze tatăl, în timp ce sora sa mai mare a călcat pe urmele mamei. „De mică urmăream cu tata toate meciurile la televizor. El m-a învăţat regulile, tehnicile, iar din clasa a V-a, când am venit la LPS, am început să joc cu fetele mai mari“, povesteşte Andreea.
Antrenamentele şi experienţa din teren adunată din toate turneele de peste ani au clasat-o imediat pe o treaptă superioară. Anul trecut a fost convocată la o selecţie la Bacău, unde a fost aleasă în lotul naţional de cadete. „Sunt mândră când mă gândesc că mi-au fost recunoscute abilităţile. Chiar dacă nu sunt o jucătoare de talie, adică cu înălţime peste 1,73 metri, eu având numai 1,69, am fost apreciată pentru viteza de reacţie, pentru că sunt rapidă“, a mărturisit tânăra handbalistă. A fost selecţionată din 45 de fete, concurenţa fiind de trei pe un post.
„Suntem o adevărată echipă“
Chiar dacă se pregăteşte în cantonamente alături de fetele din lotul naţional, Andreea Petruneac susţine că nu poate renunţa la echipa de junioare III din care face parte acum la LPS,
