Târziu, într-o noapte de septembrie, în 2008, bancherul Josef Ackermann a primit un telefon urgent de la Berlin. Lumea financiară se cutremura. La celălalt capăt al liniei era cancelarul german Angela Merkel, care avea nevoie de ajutorul lui, scrie cotidianul american The New York Times.
O mare bancă germană era pe punctul de a se prăbuşi, aşa cum a făcut-o cu câteva zile înainte Lehman Brothers în SUA. Era ora 12:45 a.m., iar pieţele financiare se deschideau îm Asia. În aer se simţea frica. Merkel voia să ştie dacă Ackermann, şeful Deutsche Bank, cea mai mare bancă germană, putea ajuta la salvarea creditorului în agonie. Putea şi aşa a şi făcut. În câteva minute a convins bancherii germani să promită 8,5 miliarde de euro ca ajutor.
Panica din 2008 a făcut din Ackermann cel mai puternic bancher din Europa şi, în funcţie de cine este întrebat, cel mai periculos. Ca director general al celei mai mari bănci europene şi simbol al supremaţiei germane, el are mai multă putere decât oricare alt bancher de pe continent.
Îi consiliază pe politicieni
Având sub putere atât bani, cât şi politici, Ackermann ajută la modelarea viitorului economic şi financiar al Europei. De multe ori consiliază politicieni şi legiuitori pe cele mai presante probleme economice ale zilei: criza datoriilor din Grecia, creşterea decalajului dintre puterile economice ale Europei, precum Germania şi statele mai slabe, printre care Irlanda şi Portugalia, sau viitorul uniunii monetare şi al monedei euro.
Nu este un secret însă cui îi este devotat Ackermann: băncilor. A insistat că restructurarea datoriilor Greciei ar fi o greşeală uriaşă, deoarece băncile europene, inclusiv cele germane, deţin obligaţiuni elene de mai multe miliarde de euro. În cazul unei restructurări, băncile ar înregistra pierderi importante. Pentru moment,
