Exista la Emil Boc o zbatere interioara profunda. Plec de la cele mai bune premise. Imi imaginez ca este un om care vrea binele, un ardelean de bun simt si o persoana care nu ar jigni pe cineva in mod gratuit niciodata. Presupun, si am aproape convingerea, ca este si unul dintre putinii nostri politicieni cinstiti, daca prin acest cuvant intelegem ca, personal, nu a bagat niciun leu in buzunar din bani publici sau din alte surse mai putin ortodoxe.
De unde ar veni conflictul interior, in acest caz? Ei bine, nefericirea lui Emil Boc este ca si-a combinat aceste calitati, rare pe aceste meleaguri, cu alte virtuti mai putin fericite, precum: loialitatea, spiritul de sacrificiu, capacitatea de a fi umil in fata sefului si arta de a fi dur cu supusii, puterea de a te imagina un erou salvator, usurinta de a plasmui dusmani imaginari si forta de a purta razboaie de maidan in stil golanesc... Si multe altele.
Cateva dintre aceste trasaturi, combinate cu alte calitati reale, il pot nenorociri pe un om mai slab de inger. Nu este si cazul lui Emil Boc. El isi duce crucea fara sa se impiedice mai departe, nu se abate de la drumul lui, chiar daca nu il intelege sau nu il mai stie nici el, si insista sa vorbeasca si sa editeze fraze goale de continut si contradictorii pe orice subiect impus.
De departe cel mai bun exemplu pentru aceasta observatie este tema regionalizarii Romaniei. Fara sa stie, fara sa inteleaga si fara sa se fi consultat prea mult cu membrii partidului, Emil Boc a dat cateva mostre de aiureala si derapaj profesional, sustinand idei contradictorii, dezmintind si apoi iarasi afirmand lucruri pe care le invata in mers.
Nu putem lua bani din fondurile UE daca nu regionalizam Romania. Vine mailul de la UE si il contrazice. Neaga ca ar fi spus asa ceva. Descentralizam si debirocratizam, dar de fapt centralizam si umplem
