Dascălul predă din 1973 la Liceul din Nucet, iar, după revoluţia din 1989, a fost între primii dâmboviţeni care au înfiinţat o şcoală pentru şoferii amatori.

Profesorul Grigore Rotaru îşi aduce aminte de copilărie ca de un vis frumos. Acelei perioade îi place să-i pună motto-ul lui Blaga: „Veşnicia s-a născut la sat”. A fost fascinat de comuna natală, Nucet.

„Din spatele casei, începea să se desfăşoare larg pădurea mănăstirii. Codrii superbi, alcătuiţi din arbori de peste 500 de ani. Era o plăcere deosebită să străbaţi potecile acestei falnice păduri”, mărturiseşte Grigore Rotaru.

Ca orice copil, juca fotbal, ţurca, mergea la înot şi la pescuit. „Dacă nu ştiai să înoţi, să joci fotbal şi nu-ţi plăcea să mănânci peşte nu erai primit în grupurile de copii”, îşi aminteşte profesorul. Grigore Rotaru mai avea o pasiune dragă. Avioanele.

Şi-a dorit să ajungă pilot sau măcar constructor de aeronave. N-a fost să fie! „În timp ce colegii mei de şcoală generală cumpărau cărţi de poveşti şi basme, eu îmi luasem o carte despre Aurel Vlaicu. Era o plăcere deosebită pentru mine să urmăresc avioanele în zbor. Stăteam în curtea părintească totdeauna cu ochii aţintiţi pe cer. Ştiam orele când avioanele trec pe deasupra satului. Şia cum le urmăresc cu nostalgie şi deosebită plăcere, amintindu-mi de copilărie şi de visele mele”, spune Grigore Rotaru.

Vroia să se facă aviator

A ajuns profesor de chimie. A intrat în primii 10 la Facultatea din Iaşi, chiar dacă în şcoala generală nu a avut de la cine să deprindă tainele acestei ştiinţe.

„Am pornit pe drumul ăsta dintr-o întâmplare. eram în clasa a X-a. Profesoara de chimie mi-a pus o notă de patru fără să o merit. Lucrasem mult mai mult. O noapte întreagă m-am frământat şi am luat hotărârea să învăţ cât mai multă chimie. A devenit pentru mine o pasiune”, mărturiseşte Grigore Rotaru. @