La sfârşitul lunii mai a avut loc premiera spectacolului „Don Carlos“ la Teatrul German de Stat Timişoara. Regizorul Alexander Hausvater a făcut din personajul lui Schiller un star rock de talia lui Mick Jagger. Un prinţ fuge din faţa destinului său politic într-un canal lung de 20 de metri, pentru a căuta libertatea de creaţie.

Domnule Alexander Hausvater, de ce o piesă din 1787, montată în 2011?

Alexander Hausvater: Schiller a scris „Don Carlos" cu doi ani înainte de Revoluţia Franceză. Noi am plasat povestea lui într-un canal, pe scena mare a Teatrului German de Stat Timişoara. Don Carlos se refugiază aici, pentru că vrea să scape de lumea comercială şi de cea corporatistă. Rocker la bază, acolo îşi creează o lume a lui, un spaţiu al artelor. Underground total, la propriu! Fuge chiar şi de funcţia lui politică. Vrem să ducem acest spectacol şi în Germania şi să-l jucăm într-un canal real. Această poveste clasică se potrivea cu vremurile în care trăim, iar noi am făcut-o pe muzică rock şi pe muzică de operă. Prima reacţie a publicului a fost foarte bună. La premieră au fost spectatori germani, veniţi de departe şi jurnalişti, chiar şi de la „Frankfurter Allgemeine Zeitung", care l-au văzut pe Schiller în alt fel. E foarte bizar... Eu întotdeauna am crezut că ruşii nu ştiu să monteze Cehov, englezii Shakespeare sau francezii pe Molière, pentru că sunt mult prea fideli operei. Acelaşi lucru se întâmplă şi cu Schiller. „Don Carlos" era o întrebare: un prinţ este născut să domnească, dar ce se întâmplă cu acela care nu are niciun fel de talent politic, de a conduce? Şi nu vrea decât să se înţeleagă pe el?

''Spectacolul vorbeşte despre o generaţie, ca în România, care nu şi-a luat în serios propriul destin, nu a judecat generaţia părinţilor şi vrea să-i repete greşelile.''

Alexander Hausvater regizor

Este un spectacol despre schimba