Am citit ieri seară o ştire care m-a amuzat peste poate. Un polonez pe nume Pole Jan Rudnicki, pe la vreo 40 de ani el, aşa, a vrut să impresioneze o anumită femeie, da’ nu oricum, ci intrând călare în casa ei. Asta probabil în ideea că toate femeile aşteaptă să vină prinţul pe cal alb şi să le fure inima. Doar că tipa cu pricina nu a fost impresionată defel, ci a chemat Poliţia, iar acum omul e nevoit să plătească stricăciunile provocate de cal.
Spuneţi voi dacă n-a fost simpatic şi dacă tipa respectivă nu a reacţionat cam dur. Nu zic că nu te poţi speria zdravăn când vezi ditamai animalul în casă, dar eu parcă nu l-aş fi dat pe mâna Poliţiei. Zău că aş fi fost ceva mai indulgentă cu îndrăgostitul în cauză. Măcar s-a gândit omul la un gest ieşit din comun, nu s-a mărginit doar la a-i spune că o place. A încercat să fie romantic, chiar dacă într-un mod neconvenţional şi cam bolovănos, aşa.
După ce m-am distrat bine de situaţie, m-am gândit de câte gesturi romantice am avut eu parte de-a lungul vremii (mă rog, nu chiar de calibrul celui de mai sus, ci mai modeste) şi oricât mi-am scormonit mintea am găsit doar unul singur. Şi ăla întâmplat în vremea liceului. Era vară, m-am dus la bunici în vacanţă şi, în prima dimineaţă acolo, m-am trezit cu tot pervazul geamului camerei mele, care dădea la stradă, plin de trandafiri. Nu ştiu nici acum cine i-a pus, că nu am aflat, dar băiatul în cauză golise toate tufele din apropiere. Adevărul e că m-am simţit ca o prinţesă şi cred că îmi voi aminti de gestul ăsta şi peste o sută de ani.
DAAAR alte momente atât de impresionate nu-mi amintesc să-mi fi fost dăruite, ca să fiu sinceră. Iar dacă mă înşeală memoria, să-mi fie cu iertare. Sunt curioasă să ştiu însă de ce fel de gesturi romantice aţi avut voi parte şi care dintre ele v-au mers cel mai mult la inimă. Poate aşa mai furăm unii de la alţii nişte ponturi şi
