- Social - nr. 803 / 16 Iunie, 2011 Memoria timpului Implacabil, timpul trece, se scurge, si, inevitabil, intra in tunelul lui, de unde mai este adus in lumina doar pentru niste aduceri-aminte, pentru a rememora fapte, intamplari. Odata cu el, ne croim si noi drum in viata, unul fara de intoarcere. Memoria timpului scoate la iveala marturii despre evenimente, cum, de pilda, au fost si cele din iunie 1990, de la care, iata, se implinesc in luna lui Ciresar, nici mai mult, nici mai putin, decat 21 de ani. Vom aduce in prim-planul atentiei cititorilor asa-numitul fenomen al "Pietii Universitatii” din Bucuresti, "pierdut” in sirul evenimentelor din 13-15 iunie 1990. Bine se stie ca instalarea FSN la conducerea tarii aducea mult, tare mult, cu cea a defunctului partid comunist. Inca din 1 ianuarie 1990, FSN, cu "adunatura” lui de neaveniti, si-a afisat opozitia radicala, adica cea a actiunilor de forta impotriva... strazii. Fenomenul "Piata Universitatii”, si nu doar acesta, a generat interese variate, a permis manipulari, chiar luarea lui sub control. Sub controlul fesenistilor, cu intreaga lor gasca, condusi de Ion Iliescu si Petre Roman, doi prosovietici, care si astazi, fara pic de rusine, isi construiesc o imagine postuma. Voi puncta cateva idei desprinse din interviul luat generalului de brigada in rezerva Aurel I. Rogojan, de un alt general in rezerva, si anume Adrian Barbulescu. Asadar, zice-se, rezistenta din Piata Universitatii a fost planificata, pregatita, sustinuta si dirijata; au existat forme de incurajare si solidarizare exprimate in nod fatis, direct si fara rezerve, de catre membrii unor misiuni diplomatice, care nu s-au sfiit deloc sa-si incalce obligatiile de abtinere si de neimplicare in evenimentele politice interne, mai cu seama in actiuni de strada si de contestare a unui regim politic legitimat de alegeri libere; s-au orchestrat campanii mediat