Din cei care au plămădit Fundata la jumătatea secoului XX, cătun care acum mai găzduieşte mai puţin de 300 de familii, puţini îşi mai întind şi acum paşii pe uliţele înfundate. Cei mai mulţi s-au împărţit care încotro, însă în fiecare an Fundata călătoreşte înapoi în timp.

Peste 40.000 de suflete au luat, în 1951, anul celei de-a doua deportări, calea lungă a pribegiei în bou-vagoane, condamnate de comunişti să îşi ducă traiul sau să se prăpădească sub soarele torid al Bărăganului. Mai bine de 400 de familii şi-au clădit o nouă viaţă la Fundata. Cei mai mulţi s-au întors în Banatul natal în 1956. Cei care au rămas şi-au văzut în continuare de cătunul lor.

Fundata îşi aşteaptă fiii stigmatizaţi sâmbătă, atunci când martirii Banatului postbelic vor respira laolaltă acelaşi aer la 60 de ani distanţă de la marea deportare. Prigoniţii comuniştilor vor depăna amintiri, îşi vor plânge morţii şi îi vor săruta cu patimă pe cei vii. Înainte de plecare, se vor opri preţ de câteva clipe la monumentul ridicat la intrarea în localitate de sculptorul Gabi Manole, discipolul marelui Corneliu Baba, în amintirea celor peste 40.000 de martiri deportaţi în mica Siberie.