Sistemul centralizat de termoficare din România avea la finalul lui 2010 datorii de peste 1 mld. euro, subvenţiile pe care le înghite anual se ridică la 500 mil. euro, iar necesarul de investiţii pentru următorii 10 ani este evaluat la 5 mld. euro, conform unui studiu realizat de PricewaterhouseCoopers (PwC). Singura soluţie de ieşire din această situaţie ar fi încheierea de parteneriate public private, cred analiştii firmei de servicii profesionale.
Problema este că până în prezent a fost semnat un singur astfel de parteneriat între francezii de la Dalkia, care face parte din grupul Veolia, şi Municipiul Ploieşti pentru exploatarea sistemului integrat de termoficare centralizată. Contractul de concesiune a fost semnat în 2004 pe o durată de 15 ani, în prezent Ploieştiul fiind oraşul cu cel mai mic preţ pe gigacalorie din România. Problema care se ridică este faptul că în ultimele discuţii cu FMI guvernul
s-a angajat să elimine subvenţiile la energie termică, lucru care ar putea duce în unele cazuri şi la o dublare a facturilor, ţinând cont de faptul că banii de la stat acoperă în medie circa jumătate din preţul real al gigacaloriei. "Acest nivel de investiţii, de 5 mld. euro, s-ar putea să fie puţin conservator", a declarat Bogdan Belciu, partener al PwC România, citat de Mediafax.
Potrivit PwC, una dintre cauzele pentru care operatorii de distribuţie a energiei termice nu investesc în reabilitarea conductelor este reprezentată de pierderile financiare ale acestora, precum şi de gradul mare de îndatorare.
Operatorii de energie termică aveau, la finele anului trecut, datorii totale de peste un miliard de euro, din care jumătate reprezintă restanţe de plată către furnizori, iar 10% către bugete de stat şi locale. "Din cauza acestor datorii, unii operatori ar putea intra în insolvenţă şi astfel să fie în incapacitatea de a furni
